Natura a oferit localităţii Sovata o comoară naturală nepreţuită. Obiectivul comitatului de care aparţine localitatea este ca această zestre nepreţuită să fie fructificată şi pusă la dispoziţia omenirii, iubitorii de natură să beneficieze de pe urma acestor bogăţii naturale.
Relatează scriitorul Hankó Vilmos în cartea sa Székelyföld din 1896.
Sovata este situată în Podişul Transilvaniei, la poalele Munţilor Gurghiului, fiind o staţiune balneară de renume. Primele documente scrise datează din anul 1597, ca fiind un loc de cură prin efectele terapeutice ale apei sărate. Având un microclimat subalpin şi numeroase lacuri cu apă sărată, staţiunea este indicată pentru tratarea diverselor afecţiuni ginecologice, bolilor musculo-scheletale, cardio-vasculare, endocrine, respectiv a stărilor post-traumatice.
Oraşul se află pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale Munţilor Gurghiu.
Sovata are statutul de oraş începând cu anul 1952 şi cuprinde aşezările Ilieşi, aşezare întemeiată în urma exploatării forestiere, Căpeţi şi fostul sătuc Săcădat.
Efectele terapeutice ale apei sărate sunt renumite de foarte mulţi ani. Iniţial, turiştii care venea pentru tratamente, se cazau la familiile din localitate, urmând ca în anul 1844 să fie construit primul loc de cazare de către Simén György şi Tolnai János. În 1860 domnul Veress József a ridicat un baraj în zona unde astăzi curge pârâul Sărat, cu scopul de a produce în mod artificial un lac heliotermic. El a pus bazele primei băi publice, denumită Băile Gera, în 1872, construind şi cinci unităţi de cazare cu o capacitate de cinci camere. Ulterior a înfiinţat Băile Veress prin construcţia de duşuri pe marginea Lacului Negru, astfel, până la sfârşitul secolului, pe malul acestuia, au fost ridicate primele hoteluri şi vile.
